Eram intr-una din serile astea, in obositorul meu drum de la serviciu catre casa, blocata in pasajul de la metrou la Unirea. Si nu stiu cum deodata m-am trezit cu o dilema. De ce in majoritatea covarsitoarea a povestilor, personajele negative sunt de sex feminin, sau tin de influenta acestora?
Primul exemplu care mi-a starnit curiozitatea au fost 2 dintre povestile lui Creanga: “Fata babei si fata mosneagului” si “Punguta cu doi bani”. De ce trebuia sa fie fata mosneagului aia mai buna??? De ce cucosul mosteagului era mai descurcaret??
Ca sa nu mai vorbim ca nu imi amintesc vreo poveste in care sa fie un tata vitreg rau care isi alunga copiii de acasa; Alba ca Zapada, Cenusareasa, Hansel si Gretel, Dumbrava Minunata, Mizerabilii, …toate pornesc de la o “preabuna” mama vitrega, egocentrista, obsedata fie de dorinta de a ramane vesnic tanara, fie de a se imbogati, etc…
Apoi, in Scufita Rosie, de ce este tocmai mama cea care o trimite pe fetita singura in padure la bunica, si de nu este tatal cel care isi asuma o astfel de responsabilitate ???
Singurele (sau mai bine zis majoritatea, ca sa nu exageram) personaje negative masculine sunt fie personaje reprezentand fiinte imaginare (zmei, balauri, capcauni) fie animale personificate (lupul de cele mai multe ori).
Uite asa incet incet, in mintea consumatorului de povesti (copiii) se formeaza in subconstient o imagine deloc idilica a societatii: “Femeile sunt rele, incapabile sa faca lucrurile bine, iar barbatii destepti si buni”.
Ce-ar fi daca am cenzura niste povesti???
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
