Da, imi “place” de el. Asa ca am spus “DA”. Cam timid (raspunsul meu), e adevarat, dar nu am vrut sa ma dau in spectacol. L-am lasat pe el sa iasa in evidenta cu un “sigur ca da”, ca si-asa la o nunta mireasa e mai in centrul atentiei decat e mirele.
Au trecut mai bine de 2 luni de la marele eveniment, insa nu m-am grabit sa scriu despre asta pentru ca trebuiau sa se mai aseze gandurile. Nici acum nu sunt ele chiar la locul lor definitiv….Au mai plecat din gandurile de genul “m-au durut picioarele ingrozitor; mi-a sarit brosa inca de la inceputul dansului; proiectorul pentru prezentare nu a mers; le-am spus sa nu imi puna artificii in tort, preotii miroseau urat….bla, bla, bla…” Va ramane pana la urma doar sentimentul de multumire ca am facut o nunta asa cum ne-am dorit noi. Sau cel putin aproximativ cum ne-am dorit noi…
Am dansat cum am vrut noi, am ascultat muzica pe care am vrut-o, lumea la randul ei a dansat cu noi, a baut un vin bun cu noi zambind pe sticla, am avut 5 minute de artificii, tort cu fantana arteziana, somon, oua de prepelita, lacramioare in buchet, frezii, hortensii, minicale, un fotograf excelent.
Poze de la nunta aici.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
