Demisionez

Subsemnata, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona  oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.  

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa  preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si  indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea  mare usurinta.  Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand  trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul  lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.  

Vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.  

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.  Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana  si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.  

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre  si vocea mamei care ma chema la masa cand NU imi era foame.  

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.  Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.  

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.  Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari  etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in  licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de  homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.  Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?   Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.  Vreau desene animate cu Captain Planet – unde intotdeauna binele invinge, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi povesti frumoase.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!  Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, sarind ata si citind Robinson Crusoe, ascunsa in coliba injghebata , in spatele gradinii.  Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de facturile de telefon, curent, gaz, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru  masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, geamuri nespalate, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic. 

 Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu  COPIL.   

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni . Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MICA! 

2 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack