Madi, Marius, Barcelona

2 minute. Atat imi ia sa scriu. Sa afle toata lumea. Vara asta am fost “luata pe sus” si am aterizat …ghiciti unde…! DA, chiar in Barcelona.
Cea mai frumoasa trezire la 6 dimineata…cand am aflat ca din pat nu o sa “zbor” la serviciu ci in orasul mult visat Barcelona. Cadoul aniversar la 1 An de la casatorie. La ce va asteptati! Doar e El…Mc’Dreamy. Si daca cumva in anul care atat de repede s-a scurs de la marele eveniment, as fi uitat asta, a reusit foarte bine sa imi reaminteasca.

Asa cum va spuneam… cam jumatate de ora (sau poate ceva mai mult) am avut la dispozitie pentru a-mi pregati bagajul. Oricum nu conta prea mult ce luam cu noi, in afara de noi doi bineinteles. Si am plecat, noi doi si un rucsac.

Timpul a fost scurt, dar am profitat de fiecare secunda petrecuta acolo, ca sa simtim spiritul orasului. Speram ca cele 2 zile petrecute acolo au fost de fapt un “preview” al concediului din 2010.

Bulevardele deschise, cu intersectii lasate largi de colturile cladirilor taiate in mod unic, se intind pe dealurile inconjuratoare, cresc in altitudine, amintind de San Francisco. Pe de alta parte gasesti un centru istoric contruit aproape in plan “plat”, cu strazi inguste, unde ramasitele romane, cetatea medievala, muzeele, expozitiile, catedralele, magazinele, toate adunate laolalta, te imbie sa cutreieri in nestire. O baie in Mediterana agitata noaptea, un cocktail sau o bere pe plaja sau in port transforma o seara de iulie intr-o experienta deosebita. Alei nesfarsite de palmieri… paseos .. Sagrada Familia care iti taie rasuflarea, Les Rambles – care se termina cu statuia lui Cristofor Columb (privita stand intins pe gazonul din piateta, pare si mai impunatoare ), Montjuic, Gaudi si tot ce a lasat el mostenire orasului acesta minunat. Abia astept sa le revad. Pe toate si cate altele in plus.

Au trecut mai mult de 2 minute. Dar cand esti in Barcelona, chiar si cu gandul, nu stii cand zboara timpul.

Discriminari sexuale in povestile de alta data…

Eram intr-una din serile astea, in obositorul meu drum de la serviciu catre casa, blocata in pasajul de la metrou la Unirea. Si nu stiu cum deodata m-am trezit cu o dilema. De ce in majoritatea covarsitoarea a povestilor, personajele negative sunt de sex feminin, sau tin de influenta acestora?

Primul exemplu care mi-a starnit curiozitatea au fost 2 dintre povestile lui Creanga: “Fata babei si fata mosneagului” si “Punguta cu doi bani”.  De ce trebuia sa fie fata mosneagului aia mai buna??? De ce cucosul mosteagului era mai descurcaret??

Ca sa nu mai vorbim ca nu imi amintesc vreo poveste in care sa fie un tata vitreg rau care isi alunga copiii de acasa; Alba ca Zapada, Cenusareasa, Hansel si Gretel, Dumbrava Minunata, Mizerabilii,  …toate pornesc de la o “preabuna” mama vitrega, egocentrista, obsedata fie de dorinta de a ramane vesnic tanara, fie de a se imbogati, etc…

Apoi, in Scufita Rosie, de ce este tocmai mama cea care o trimite pe fetita singura in padure la bunica, si de nu este tatal cel care isi asuma o astfel de responsabilitate ???

Singurele (sau mai bine zis majoritatea, ca sa nu exageram) personaje negative masculine sunt fie personaje reprezentand fiinte imaginare (zmei, balauri, capcauni) fie animale personificate (lupul de cele mai multe ori).

Uite asa incet incet, in mintea consumatorului de povesti (copiii) se formeaza in subconstient o imagine deloc idilica a societatii: “Femeile sunt rele, incapabile sa faca lucrurile bine, iar barbatii destepti si buni”.

Ce-ar fi daca am cenzura niste povesti???

Sunt o doamna….da!!??

Da, imi “place” de el. Asa ca am spus “DA”. Cam timid (raspunsul meu), e adevarat, dar nu am vrut sa ma dau in spectacol. L-am lasat pe el sa iasa in evidenta cu un “sigur ca da”, ca si-asa la o nunta mireasa e mai in centrul atentiei decat e mirele.

Todos los exitos de los 70, 80 y 90

Va recomand un radio excelent pe care l-am descoperit in luna de miere in Tenerife, radio M80 .

In traducere sloganul lor este “Toate hit-urile anilor 70, 80 si 90″.

Pantofi, pantofi, pantofi…

Saptamanile trecute am fost intr-o goana nebuna dupa pantofi de nunta (ma rog, sandale). Ca  de obicei, plec de acasa cu imaginea sandalelor ideale in minte. Mai ales pt ca nu este de vorba de orice fel de sandale. Vorbim aici despre “Sandalele” de mireasa. Si incepem: Baneasa Mall, Plaza, City Mall, Vitan Mall, Unirea Shopping Center, Magazin Victoria, magazine de pe Victoria, Calea Mosilor….NIMIC. Cedez. Psihic si fizic. Cedeaza si Marius odata cu mine. Doar ca eu ma stresez mai mult. “Lasa ma puiu ca ai sa-ti gasesti, ai sa vezi. Pantofi nu gasim noi? Iti fac baie in pantofi!”

Spiritul otoman

Pai noi romanii de ce nu avem puterea sa luptam pana in ultimul minut? Aseara m-am numarat printre cei 1,4 milioane de romani care au urmarit cu sufletul la gura meciul dintre Germania si Turcia. Evident, tineam cu turcii. Meritau. Chiar au luptat. Pacat aseara au pierdut in ultimul minut asa cum au obisnuit ei sa castige in acest campionat.

 

Oricum, felicitari! Sunt de admirat ca nu au renuntat, ca nu le-a fost frica sa riste. Pe de alta parte nici Germania nu a renuntat… dar eu tineam cu turcii asa ca nu conteaza.

 

Kylie si garderoba sa

Am fost pe 17 mai 2008 la concertul Kylie Minogue de pe stadionul Cotroceni. A fost frumos, chiar mi-a placut dar nu acesta este subiectul acestui post.

Ceea ce cred ca intereseaza publicul feminin atat al vedetei in cauza, cat si al prezentului blog sunt fenomenalele costumatii cu care ne-a obisnuit Kylie sa ne impresioneze. Ei bine le gasiti pe toate aici.

Vreau sa fiu ECO!Incerc sa fiu ECO! Tu?

In numarul din luna aprilie al revistei Tabu am avut placererea sa citesc cateva editoriale despre un subiect de actualitate:ECOLOGIA. Principalul ambasador in apararea mediului a fost de asta data Mihaela Radulescu intr-un pictorial care te pune pe ganduri un pic.

Poate considerati ca multe dintre vedetele care se declara a fi “ECO” fac acest lucru doar pentru ca e la moda, poate chiar asa e. Insa pe mine subiectele ce tin de mediul inconjurator au inceput sa ma pasioneze inca din clasa a XI-a, pe vremea cand studiam geografia mediului inconjurator cu Doamna Rozeanu.

Miha&Andrei

Pe 10 mai 2008, distinsii nostri prieteni Mihaela si Andrei, au facut PASUL.

A fost o nunta reusita cu adevarat – exceptie face momentul rapirii miresei – cand din cauza cameramanului “Augustin” am ajuns sa dansam in piata civica, fara muzica. Nici o problema pune el muzica peste, la montaj. 

Demisionez

Subsemnata, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona  oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.  

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa  preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si  indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea  mare usurinta.  Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand  trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul  lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.